Am primit si anul asta, ca si in trecut, o intrebare de sezon: ce faci de Craciun? Nu am schimbat nimic la programul adoptat anii trecuti si deci mi se pare inutil sa fiu intrebat, dar vine totusi ca o chestionare fireasca astazi, cand fiii burghezi ai globalizarii isi rezerva bilete prin early booking pentru a petrece un Craciun de neuitat in tumultul marilor metropole europene.
Eu nu m-am simtit insa niciodata atras de curentul asta. Am preferat sa merg la casa de la tara, la curtea ei cu tuile incarcate de zapada iarna, cu bolta de vita de vie inghetata, la casuta veche unde, in odaia peste care curgerea timpului nu are efect, bunica ne impleteste ciorapi de lana tuturor, altii in fiecare iarna. Unde, dimineata devreme, cand inca nu se lumineaza afara, soba cu cercurile plitei scoase proiecteaza pe tavan dansul flacarilor jucause. Unde ma trezeste uneori motanul titular al mosiei, torcand de zor pe plapuma de deasupra-mi. Unde, cand ma hotarasc sa scot nasul in gerul diminetii, ma intampina cel putin doi patrupezi purtatori de blana deasa, scancind bucurosi sa ma vada de parca trece un veac, si nu o noapte de la precedenta intrevedere. Si o droaie de matze smiorcaindu-se lingusitor, zguduite bine de frig, care dau sa iti intre printre picioare prin usa abia deschisa. Unde Mos Craciun a cam uitat sa treaca in ultimii ani, dar e adevarat ca nici eu nu mi-am mai tocit penita sa ii scriu.
Imi e greu sa asociez perioada Craciunului cu o alta locatie. In ultimii 30 de ani nu am lipsit nici macar o data.
Craciun Fericit!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment
Ziceti si voi ceva