Thursday, January 12, 2012

La un email studentesc banal, un reply original

Ca urmare a unei promisiuni facuta unor ex-colegi de facultate, cum ca le voi asterne aici o poveste din vremurile ancestrale ale studentiei noastre, ma gasesc in fata domniilor voastre cu o intamplare care astazi imi creaza buna dispozitie, dar care atunci m-a cam naucit, injectandu-mi o doza omogena si complexa de stari sufletesti: contrariere, perplexitate, amuzament. Mi s-a demonstrat, intr-o maniera in care nici un avocat dintr-un roman al lui John Grisham nu ar fi reusit, ca nu pot lega mai mult de 3 cuvinte si sa am si dreptate. Ca daca nu esti foarte riguros si atent la redactare, te trezesti facut praf de vreun critic care sapa adanc in text, avid de gasirea unor incoerente care sa te descalifice. Si, iarasi in premiera pentru mine, o recomandare tacita de a trece pragul cabinetului unui psiho-terapeut.

Nu stiu daca nu cumva depasesc barierele morale, publicand o conversatie privata, dar voi compensa ascunzand identitatea profesorului in cauza, neavand insa garantia ca cei initiati nu vor descoperi personajul din spatele mastii mai repede decat arunca-n camera de ardere, pe gat in jos, un shot de Tequilla. In plus, veti descoperi o noua forma a comunicarii student-profesor, de mare originalitate prin structura si continut. Si care, intr-un sens mai larg, mie imi confirma ca normalitatea, in multe aspecte al vietii noastre, este insipida si de nedorit fiindca intamplarile caracterizate astfel se consuma repede si se uita usor, in timp ce doar situatiile mai neobisnuite sunt stocate in sertarasul cu amintiri. Pentru cei neimplicati si nestiutori, sa amintim contextul povestii noastre.

Laboratorul de Instrumentatie avea ceva mistic, l-as compara intr-un fel cu bordeiul din "La Tiganci". Asemeni lui Gavrilescu, in momentul in care intrai si usa se inchidea, simteai ca pierzi controlul asupra propriei fiinte, si pe durata sederii tale acolo, vointa si puterea ta erau anulate si elemente superioare iti decideau soarta. Era un univers in sine (concentrationar, ar spune unii), deoarece acolo se tineau cursuri, laboratoare, proiecte, examene. Era un loc in care fiinte cu o insemnatate redusa, studentii, trebuiau sa patrunda tainele Electronicii de la Titanul Instrumentatiei si al Masurarilor, cel care fusese investit de zei cu puteri nemarginite asupra psihicului, si in final asupra destinului tau. Din mijlocul acelui loc, domnul Profesor si-a creat, printre studentii dansului si cred cu tarie ca si printre colegii de catedra, imaginea unui personaj trufas, contondent, greu de digerat. Usurinta cu care reusea isi umileasca discipolii este deja legendara si fara seaman in randul celorlalti profesori, iar in situatiile de acalmie si buna dispozitie, ironia sa, desi fina, cadea in torente si continea un amestec in care rautatea era elementul principal, umorul avand ponderea mai mica.

Ne-am dat seama repede ca cel care parea a fi un bonom, calm si cu vocea domoala, maleabil, ne facuse o prima impresie eronata, cand la sfarsitul unui laborator ii zice pe cel mai linistit ton unui coleg care vorbise intr-una ca "Fa te rog foaia cu prezenta, dar ai grija pe tine sa nu te treci pe ea", si s-a dovedit a vorbi serios.
Intr-un alt moment, cand am intrat in impas la un proiect de laborator, nimeni din echipa mea nu a indraznit sa il chestioneze deoarece reactia sa urma sa fie in mod sigur ironica (si asta in cel mai bun caz), si am avut de luat o decizie grea, aceea de a ma sacrifica eu. Mi-am luat in gand ramas bun de la parinti si frati si am sarit in gol fara parasuta. "Dom' profesor, avem o problema". Tyqoon-ul Electronicii mi-a servit un raspuns de mi-au sarit fulgii: "Daaaa? Ce fel de problema? Fiindca daca este una usoara, nu doresc sa ma implic, sau daca este una grea, poate nu stiu nici eu sa o rezolv!". Apoi, tacere si neimplicare.
Apoi, cand la un examen a simtit ca maini nevazute se intind catre buzunare secrete, in cautarea unor surse de inspiratie interzise, a avut ideea ca "Urmatorul examen il dam in slipi".
Domnul Profesor era foarte atent la detalii, astfel ca la randu-ti trebuia sa fii atent la nuantele din procesul de comunicare. Nu a facut asa un student care, aducand un referat mai tarziu decat timpul limita, ii zice "Dom' profesor, v-am adus referatul". Din spatele unei priviri fixe si mirate, creierul a comandat un raspuns care a socat audienta: "V-am adus??!? Adica mi l-ai adus mie?? Adica mi-ai facut o favoare??". Totusi, lumea studenteasca a primit o compensatie cand, intreband un student cu alta ocazie, de ce nu a adus un proiect la timp si de ce lipsise cu o saptamana inainte, a primit un raspuns socant (cititi ad-literam): "Dom profesor, am avut neste treaba".

Cu toate astea, pot zice ca eu l-am perceput si altfel, in sensul ca am cautat sa descopar si calitatile, iar felul in care l-am descris mai sus este mai degraba imaginea colegilor mei asupra sa. Personal, i-am apreciat mereu simtul umorului, discursul inteligent si capacitatea de a ironiza orice si oricand. In plus, ii lipsea un defect de care alti colegi de-ai dansului nu au binevoit sa se lapede: ipocrizia. Era corect si direct, stiai la ce sa te astepti din partea-i, nu avea mai multe fete, nu te injunghia pe la spate la examene. Da, te umilea uneori, dar pe termen lung nu a pus probleme nimanui, nu a pierdut nimeni sustinerea licentei din pricina sa. Nu era perceput ca o spaima a facultatii. A incercat, fara mare succes si printr-o metoda specifica, sa ne faca sa invatam cate ceva. Era intr-adevar special, dar asta este un element necesar pentru a deveni subiectul povestii mele.

Las mai jos raspunsul caracteristic al dansului la un email cu o banala solicitare a mea, care prin originalitate a transformat momentul respectiv intr-unul de referinta pentru perioada stundentiei mele, in procesul de relationare cu profesorii:



Draga Alexandru



> V-am cautat azi la scoala alaturi de colegii mei dar nu ne-ati putut
> primi,


Asa cum ati putut constata, eram in examen. In timpul examenului, orice
alta activitate se suspenda. Nu aveam cum sa va ascult "petitiile" !

>> iar in final nu v-am mai gasit, in jurul orei 15:30.

La ora 15:30 terminasem examenul si eram deja in drum catre Universitate.
Nu e vina mea ca ati ratat momentul finalizarii examenului, ocupati fiind,
probabil, cu activitati prioritare la varsta voastra!



> Problema mea era legata de modul de sustinere al proiectului. Constat ca
> prezentarea unui proiect teoretic nu imi aduce nici un avantaj.

Abia acum ??
Te consideri capabil ca, fara acest antrenament pe care vi l-am propus ca
raspuns la amanarea pe care mi-ati solicitat-o insistent, sa iti prezinti
impecabil proiectul de diploma ??


> Sunt
> sincer cand afirm ca gasesc greoaie si de utilitate redusa memorarea
> documentatiei respective.

Ti-a cerut vreun profesor sa memorezi ceva ?? Inginerii nu memoreaza decat
repere bibliografice, nimc mai mult, lucrand dupa reguli precizate prin
standarde. Nu trebuie sa memorezi nici un fel de documentatie ! Poate fi o
neintelegere la mijloc, datorata absentelor tale repetate la orele de
proiect prevazute in orar.


>>Chiar dvs ati afirmat la
> inceputul semestrului ca incercarea de eludare a proiectelor practice nu
> este o chestiune recomandata.


Mentin afirmatia ! De aceea am si fost extrem de neplacut surprins de
faptul ca, in ciuda a ceea ce am publicat pe net in octombrie 2007, nici
unul din grupa voastra nu a optat pentru un proiect de diploma sub
conducera mea, in ciuda notelor maxime (!!!) obtinute sistematic de
absolut toti studentii condusi de mine in anii universitari precedenti.
Aceasta este una din optiunile definitorii ale grupei voastre si un semn
evident al modului vostru de perceptie, pe care il clasific doar ca
inexplicabil !!



> Deci va solicit schimbarea modului de sustinere a proiectului, intr-unul
> practic.

Te rog sa fii mai explicit !
Ce intelegi prin "sustinerea practica" a unui proiect teoretic ?
Ai un proiect teoretic pe care vrei sa-l sustii practic, ori ... ce ?
Esti 0K?



> Macar stradania intru realizarea acestuia va fi constructiva si
> oportuna, iar produsul finit imi va fi util.

Care produs finit ? Nu pot banui decat ca gandul tau este cu un pas
inaintea realitatii !

> Cred ca aceasta solicitare vine destul de tarziu, dar am decis ca e mai
> bine sa incerc.

Incercarea moarte n-are !
Din pacate, momentul optiunilor este demult depasit !
Ati avut suficient timp sa optati pentru una din variantele propuse pentru
proiect: teoretica sau practica.
Sustinerea primei parti a proiectelor teoretice avea deja un termen
limita: marti, 8 aprilie 2008, dupa lucrarea de control din materia
predata la curs. Loredana a solicitat, in numele grupei, amanarea
sustinerii primei parti a proiectelor pe 15 aprilie. Eu am acceptat
amanarea in unicul fel in care puteam: schimband incadrarea calitativa a
sustinerii, din sustineri libere in prezentari powerpoint ale proiectelor.


> In cazul in care as avea acceptul dvs, va atasez doua scheme de alarma
> auto la care m-am gandit.

Daca le atasai in urma cu 1,5 luni, ar fi avut un rost !


> Daca va dati acceptul, insa schemele nu sunt cele potrivite, m-as putea
> orienta catre altceva.

Reorientarea ta este tardiva si, in acest moment, inacceptabila dpdv
regulamentar. Nu-mi ramane decat sa te invit marti, 15 aprilie, pentru
sustinerea variantei pentru care ai optat in ultima sedinta de proiect la
care ai participat.
In ultima jumatate din martie si prima jumatate din aprilie la sedintele
de proiect prevazute in programul orar al facultatii pe care o urmati cu
totii, au participat doar 3 studenti, printre care nu te-am remarcat !


> Multumesc pentru timpul acordat!

Cu placere !

9 comments:

  1. Da domne dupa cum ziceam sa uiti tu de faza din examen cand eram inarmat puna in dinti cu diverse surse de inspiratie si el probabil si-a dat seama deoarece m a mutat de vreo 2 ori din banca si de fiecare data cu greu am reusit sa ascund acele materiale ilegale, dar foarte informative scrise pe cate un colt de hartie, nu intotdeauna rupt ca la carte, poreclindu-ma chiar intr-un fel care no sa mai zic.
    O alta amintire jmechera rau cu acel prof super de treaba o constituie acel desen de la un anume examen cand mie imi cazusera niste subiecte mai dificile pe care nu apucasem sa le pun la punct cum ar fi trebuit. Desenul a fost un porcusor facut de porf dintro schema electrica care nu era chiar ca la carte.:))

    ReplyDelete
  2. fetitza in bleuuuuu

    ReplyDelete
  3. Am citit pe diagonala textul tau si pari un om inteligent.
    Dar ce este cu ''inpresiile'' din titlu? :-S

    ReplyDelete
  4. fuck it!! a trebuit sa dau de multe ori explicatii referitor la asta... tre sa scriu ceva in "About me" in care sa explic ca e o greseala constienta, trebuia sa ma disting si eu prin ceva :)) oricum te-am pacalit la treaba cu omul inteligent, asa ca trebuie sa iti cobori asteptarile cumva... aici actioneaza perfect "inpresiile" ;)

    ReplyDelete
  5. foarte tare batranu...

    ReplyDelete
  6. era mai trist daca nu te intreba nimeni, parerea mea. sunt eu de vina ca ai ales sa te distingi printr-o greseala de scriere? puteai sa gasesti si tu altceva :)

    ReplyDelete
  7. Sunt impresionat de aceste amintiri, fie ele si filtrate prin prisma proprie. Si pentru mine sunt conservate perfect, dar... fii pe pace, nu-ti voi deconspira public identitatea. Au fost vremuri bune, in care voi ati fost copii buni, chiar daca n-ati inteles atunci de ce v-am tot mutat din banci la probele scrise ale examenelor.
    Finetea nu este pentru toti...

    Scrisorea publicata pune insa publicistul intr-o postura nefavorabila. Asa rau cum am fost, sunt si voi ramane, voi adauga inca un esec in efortul meu educational.

    Imi pare rau !!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc pentru comentariu, se impleteste perfect cu stilul, atat de familiar, descris mai sus. La 9 ani dupa ce am scris povestioara si probabil spre 12-13 de la intamplarea faptelor, vine ca o surpriza foarte placuta. Se asternuse praful peste postul asta, dar nu si peste amintiri, care au ramas vii pentru toti actorii, dupa cum putem constata.

      Ma bucur ca v-ati pastrat rautatea si ca perpeliti in continuare suflete tinere si candide de automatisti. Viata-i grea, tinutul copiilor in puf nu ajuta, realitatea i-ar nauci.

      Esecul efortului dvs educational pare sa fie, din pacate, destul de evident in ceea ce ne priveste, suntem multe dovezi incarnate, cu nume si prenume, care atesta. Dar nu cred ca vi se datoreaza, meritele sunt exclusiv ale noastre si doar regretele sunt comune.

      Sunt sigur ca ati perceput intr-o nota potrivita, pozitiva mesajul de mai sus. Sunt amintiri frumoase, expuse fara conotatii, ale unei perioade unice. Portretul unui om trebuie sa fie puternic conturat, sa ateste personalitate si originalitate, nu neaparat candoare fada. Iar scrisoarea cu pricina a provocat, conform menirii publicarii ei, suficient de multe hohote de ras incat sa stearga orice element negativ al imaginii semnatarului. Hazul a sugrumat "relele" intentii :)

      Cu stima,
      un autor ne(dar usor de)identificat!

      Delete

Ziceti si voi ceva