Tuesday, February 24, 2009

Hipermarket "Romania"

În urmă cu ceva vreme, am citit o ştire ce reda mesajul premierului suedez către naţia nordică: "Daca veti deschide cadourile de Craciun si pe ele va scrie "Made in China" nu ati facut nimic pentru a ajuta economia suedeza". Afirmaţie de bun simţ, ce se aplică intocmai in aceste vremuri în care criza economică generează o psihoză omniprezentă în subconştientul omului de pretutindeni, si un gol tot mai supărător in farfuria aceluiaşi suferind. Poporul suedez era mobilizat la oaste. Câmpul de luptă, hipermarketul. Ca aliat tradiţional, produsul "made in sweden". Inamicul, fireşte, cel ce face escală în vama înainte de raft.

M-am gandit brusc cum ar suna un apel asemănător, lansat in România din gura unui demnitar. Nu am alocat prea mult timp gandului sprinţar, că om fi noi un popor obişnuit cu hazul de necaz, dar situaţia era prea serioasă ca să ne ţinem de şotii. Era însa inevitabil ca preşedintele nostru să piarda vreo ocazie de a se face de ocară. Şi-a sfătuit la rându-i proprii cetăţeni sa cumpere produse fabricate in România. Dincolo de cronologia evenimentelor, fiind departe de mine gândul de a-l acuza ca a intervenit abia dupa ce altii isi pusesera de mult in tema supuşii (poate la ei criza se resimţise mai devreme), apelul său s-a constituit invariabil într-o amară ironie ce ameninţa să lase arsuri de gradul III pe suprafaţa ultimei fărâme de mândrie românească. Într-o ţară dependentă într-o măsură jignitor de mare de importuri, să ceri una ca asta e asemănător cu a dori să alipeşti înca vreo câteva vagoane unei locomotive a cărei capacitate de tractare este de doar două. Sau să înarmezi 10 soldaţi cu 4 arme. Distribuite in mod egal.

Presupunând totuşi ca am fi receptivi la mesajul de bine, şi am cumpăra cu toţii produse româneşti, sunt curios cum ar putea industria noastră să răspundă poftei insaţiabile de cumpărături a românului. Cu câte găuri am strange cureaua dacă am beneficia doar de cele 40-50 de procente din necesarul de carne al poporului, aferente producţiei proprii? Sau cifre asemănătoare in cazul laptelui. Dacă produsele alimentare, de consum imediat, sunt importate în procent aşa mare, cred că rişti o ameţeală daca priveşti bilanţul pentru articole electrocasnice, vestimentare ş.a.m.d.

Adevărul e că suntem o ţara care producem tot mai puţin, departe de a ne putea asigura necesarul de consum măcar pe vreun segment de nişa, pe cele principale fiind inutilă discuţia. Suntem dependenţi de importuri din cauza cârmuitorilor care au lăsat praful să se aştearnă peste industrie si mai ales agricultură, altădată stindardul economiei româneşti. Balanţa comercială a ţarii este inclinată mai ceva ca Turnul din Pisa, în sensul nedorit, şi asta are ca prim efect vulnerabilitatea mare in faţa cursului de schimb. În vremuri în care accentul trebuia pus pe sprijinirea iniţiativei private, al cărei rezultat ar fi fost asigurarea unei anume autarhii (în sensul în care o economie democratică si globalizarea o îngăduie) la vremuri de restrişte, guvernele care s-au perindat au avut grijă să înstraineze bunuri si resurse inalienabile ale ţarii. Toate astea se reunesc acum, când ne e mai greu, si magnefiaza efectele si aşa critice ale crizei economice mondiale.

Aşa cum preşedintele a fost ironizat pentru propria-i ironie electorala, cu derivata de sintagmă "Să traiţi bine, daca puteţi", evenimentele ar putea da apă la moară contestatarilor intr-un mod ciclic, prin menţinerea fondului şi o schimbare de formă: "Cumparati produse româneşti.. dacă gasiţi!"

2 comments:

  1. Sa luam exemplul Napolact, ca tot aminteai de lactate.Nu (prea) se cumpara tocmai pentru ca e romanesc, sau poate din cauza nu are aceeasi vizibilitate la raft cum are Danone si Tnuva, e drept, nici bugetele de publicitate nu sunt comparabile.Dar cand omul are vointa si leber arbitru, si mai luam in seama si austeritatea ofertei in regimul trecut, e oarecum lesne de inteles de ce majoritatea se orienteaza spre importurile frumos ambalate, amiabil si imbietor promovate si omiprezente.Sau Loganul, e ales doar ca e accesibil, dar sunt o multime care de banii aia prefera sa ia una hamalita dar macar e straina, are brand secular in spate.Trist.

    ReplyDelete
  2. Da, e adevarat ca Napolact sau chiar Albalact aveau vanzari bune si in perioada asta. Cel putin Albalact avea profit parca pe o anumita perioada din 2008, asta din mai multe motive. Ar fi calitatea produsului, marketingul si cel mai important, segmentul de piata caruia i se adreseaza. E vorba de lactate, produse de baza, de consum imediat... si se stie ca in perioadele dificile dpdv economic omul taie din alte bugete decat cel alocat hranei, spre care se concentreaza cele mai multe resurse. Dar totusi, nu poti cere omului ca in loc de VW sa isi ia Logan de ex. Dacia nu e competitiva pe ficare segment auto, adica si pe limuzine, si SUV, unde nu prezinta oferta deloc. Dacia concureaza pe segmentul masinilor de 7-10mii euro, atat. Insuficient pentru a fi luata in discutie la "cumparati produse romanesti". Per ansamblu, la nivel general, nu prezentam o oferta competitiva nici calitativ nici cantitativ, si asta din motivele expuse in articol.. plus altele pe care nu le-am abordat.

    ReplyDelete

Ziceti si voi ceva, nu fiti hoti