Wednesday, February 20, 2008

Scrisoare catre Mrs. Bixby

Zilele trecute am reusit in sfarsit sa gasesc randurile acelea care m-au emotionat pana la lacrimi in urma cu ceva vreme, cand le-am citit si auzit ca replici in scenariul unui film, sentiment creat pe fondul unei coloane sonore de exceptie si al unei drame de razboi "top-class", randuri care si acum, la a "n"-a lectura, imi lasa acelasi sentiment inaltator.

Mesajul dateaza din anul 1864 si ii apartine lui Abraham Lincoln, personalitate marcanta a secolului sau, un promotor al drepturilor omului cu mult inainte de aparitia celebrei Declaratii initiate de ONU aproape un secol mai tarziu, un om atat de mare incat americanii i-au cioplit chipul, intre alte 3 ale celor mai importanti presedinti, in "Mount Rushmore National Memorial", pe una dintre cele mai mari sculpturi in granit din lume.

Scrisoarea ii este adresata doamnei Bixby, vaduva si mama a cinci fii cazuti pe frontul razboiului civil american, si serveste atat de bine scopului in care a fost redactata, incat armata americana a folosit-o la un momentdat ca mesaj de condoleante pentru rudele soldatilor ucisi in razboi.

Daca as fi Mrs. Bixby, mi-as simti sufletul purtat sus, pe culmile olimpiene, la citirea acestor randuri venite din adancul unui om atat de important dar totusi modest si apropiat de semeni, si m-as simti superior pentru jertfa personala savarsita in scopul intereselor patriei si a principiilor de dreptate si egalitate umana in care cred.

Am sa las traducerea scrisorii aici, in formatul in care am salvat-o din subtitrarea acelui film, pentru parfrumul peotic pe care l-am simtit citind textul in varianta aceasta.

"Dragã Doamnã,
Mi s-a arãtat în dosarele Departamentului de rãzboi
o declaratie a generalului adjutant al Massachussets
cã dumneavoastrã...
sînteti mama a cinci...
fii care au murit glorios pe cîmpul de luptã.
Stiu cît de slabe si goale trebuie sã fie orice vorbe ale mele...
care ar încerca sã vã usureze durerea...
unei pierderi asa de coplesitoare.
Dar nu mã pot abtine de la a vã oferi...
consolarea care poate fi gãsitã...
în multumirile republicii...
pe care au murit spre a o salva.
Mã rog ca Tatãl Nostru Ceresc
sã steargã durerea dezolãrii Dumneavoastrã
si sã vã lase doar amintirea onoratã
a celor iubiti si pierduti...
si mîndria solemnã pe care trebuie sã o simtiti
de a fi depus un sacrificiu asa costisitor
pe altarul libertãtii.
Al Dumneavoastrã foarte sincer si respectuos...
Abraham Lincoln."

No comments:

Post a Comment

Ziceti si voi ceva, nu fiti hoti